În data de 10 februarie este sărbătorit Sfântul Haralambie, cunoscut în iconografia populară drept sfântul care leagă moartea, diavolul sau ciuma. Sfântul este protector al oamenilor, dar şi al animalelor. Potrivit scrierilor, Sfântul Mucenic Haralambie a trait în timpul împăratului roman Septimius Severus şi a fost episcop în Asia. Văzând chinurile şi minunile săvârşite de sfânt (a salvat orașul Magnezia de la ciumă), mai mulţi păgâni au crezut în Hristos şi au fost martirizaţi. Înaintea morţii, Sfântul Haralambie a avut o viziune cu Hristos, care i-a promis îndeplinirea tuturor dorințelor. Sfântul și-a încheiat rugăciunea astfel: „O, Doamne, Dumnezeul meu, varsă peste toţi darul Tău şi îi izbăveşte de boala ciumei!” Sfântul Haralambie legând demonul bolii este o temă preferată de iconarii pe sticlă din partea sudică a Transilvaniei.
DESCRIERE
Sfântul Haralambie este redat bătrân, cu barbă lungă, stând în picioare, înveșmântat în odăjdii de ierah și binecuvântând cu dreapta, iar cu stânga ținând Evanghelia și lanțul, de care atârnă ciuma cu coasa. În registrul superior, în stângă este redat Iisus cu Evanghelia, iar în dreapta, un arhanghel cu o cunună. De o parte și de alta a Sfântului Haralambie apar elemente de arhitectură ecleziastică. În registrul inferior sunt reprezentate alte două personaje, probabil cele tămăduite de Sfântul Mucenic. Câmpul icoanei este presărat cu frumoase ghirlande de flori, decorate cu argint. Nimbul, omoforul și Evanghelia sunt redate cu aur. Culorile intense, complementare, roșu și verde sporesc frumusețea icoanei.
Icoana încondeiată pe oul de struț este inspirată după izvod de Matei Țâmforea, sec. XIX (www.patrimoniu.ro/ colecția Complexului Muzeal Național „Astra”, Sibiu, inv. 2751).
TEHNICĂ
Un mod inedit de decorare a oului prin îmbinarea a două meșteșuguri tradiționale românești: izvoade transilvănene pictate pe sticlă, transpuse și reinterpretate pe oul de struț prin tehnica încondeierii prin băi succesive de culoare și protejarea fondului cu ceară topită de albine.
RECOMANDĂRI
A nu se expune direct razelor solare; a se curăța de praf cu o cârpă moale, uscată; a se evita contactul cu lichide, substanțe chimice sau presiune mecanică.