MARIANA ANDONE-ROTARU: ”Fiecare creație este o provocare și de fiecare dată aștept cu nerăbdare rezultatul final”. După 15 ani ca muzeograf, Mariana Andone-Rotaru a făcut pasul îndrăzneț de a-și transforma hobby-ul în business. Așa a luat naștere, acum patru ani, brandul MaryAndo fior d`or. Mariana le oferă iubitorilor de frumos, icoane tradițioanale încondeiate pe ouă de struț, motive din ia românească transpuse pe coaja ovoidală și chiar prețioase casete de bijuterii. În interviul de mai jos, Mariana Andone-Rotaru mărturisește că nu mai există ”distincția dintre hobby, job/business și viața personală”, dar asta o face fericită deoarece ”îmi regăsesc echilibrul în frumos”.

Care este povestea picturilor pe un obiect atât de neobișnuit?

Uneori, în viață, suntem forțați de împrejurări să facem pasul decisiv spre visul nostru, iar mie asta mi s-a întâmplat la începutul anului 2020, când eram izolați în case și nu știam ce va urma. Peste noapte, la vârsta maturității, am decis să pornesc pe un nou drum, aproape necunoscut mie, dar care mă fascina – lumea artei și a antreprenoriatului. Totul a început ca o provocare, plecând de la ceea ce știam să fac încă din adolescență. Experimentând noi forme de abordare a unor meșteșuguri tradiționale, ia naștere prima colecție de icoane încondeiate pe ouă de struț după vechi izvoade transilvănene, care în 2021 a fost expusă la Muzeul Țăranului Român din București. „De rândul Paștilor”a fost apreciată ca cea mai frumoasă expoziție de Paști din acel an! Și pentru că-mi place să învăț și să descopăr lucruri noi, am continuat cu acest amalgam armonios între creație și experiment, între inedit și meșteșuguri tradiționale, creând două noi colecții, dar, de data aceasta, inspirate din broderia cămășilor de patrimoniu din diferite colecții muzeale sau private, pe care publicul a avut prilejul să le admire în cadrul unor expoziții de grup - „Eșantioane” la Muzeul Etnografic al Transilvaniei, Cluj-Napoca (2022) sau în cadrul unor expoziții personale - „Pascalia” la galeria de artă Pavot din Hotel Marriott, București (2023); „Inspirație în creație” la Muzeul  Satului Bănățean Timișoara (2023)sau „Novum est Ovum” la Museikon, Alba-Iulia (2023). Prin crearea colecției de casete de bijuterii din ouă de struț și participarea la cel mai important târg de nunți din țară, Mariage Fest- ediția de iarnă 2024 de la Palatul Parlamentului din București, am făcut primul pas spre antreprenoriat.

Așa cum se poate remarca, jocul de cuvinte din numele brandului nu este la întâmplare, iar decodificarea este „flori de aur cu fior și dor” în coajă de ou – inspirat din prima atestare documentară a obiceiului pascal la români de a dărui ouă decorate cu flori de aur la curtea lui Brâncoveanu, așa cum menționa la 1700 venețianul Antonio Maria del Chiaro.

Cum ai făcut pasul de la formarea ta de arheolog și muzeograf la cariera de artist?

Poate e prea mult spus artist, dar cu siguranță am un simț estetic aparte. Dintotdeauna am fost impresionată de frumos și-mi place să fac lucruri cu mâna mea. Despre Numărul sau  Tăietura de aur am aflat pentru prima dată demult, la atelierul de meșteșuguri și atunci am înțeles de ce instinctiv ne plac anumite forme, adică proporțiile în armonie. În frumos îmi regăsesc echilibrul. Ca arheolog și muzeograf, lucrând cu artefacte antice eram preocupată mai ales de povestea obiectului și modul de execuție, de tehnica și materialele din care era lucrat și valoarea sa estetică. Îmi plăcea să le desenez. În calitatea mea de director al muzeului la care am lucrat peste 15 ani, am fost direct implicată în conceperea și organizarea spațiilor expoziționale, apelând la rafinament și simț artistic.

Consider că redescoperirea adevăratelor valori rezidă în cunoașterea moștenirii noastre culturale, iar piesele de patrimoniu sunt o sursă valoroasă și în acest sens. De aceea, de patru ani îmi caut inspirația în piesele de patrimoniu, din diferite colecții muzeale sau private, creând propriile exponate.

Ce te atrage/ ce iubești din arta românească veche și ce crezi că ar trebui să cunoască publicul larg despre ea?

Frumusețea culorilor realizate în trecut cu plante și pigmenți naturali, geometrismul formelor șlefuit de generații și alegerea cu mare grijă a elementelor decorative. Nimic nu era la întâmplare, totul era făcut cu rost, bine chibzuit. Țăranul român pe vremuri trăia în deplină armonie cu natura, ținând cont de resursele pe care le avea la îndemână. De aceea, orice piesă dintr-un muzeu sau poate care se regăsește încă în gospodăria bunicilor de la țară, trebuie privită cu atenție și decodificată. Dacă știi să o analizezi vei afla informații valoroase. De exemplu, extrem de multe date ne poate oferi o cămașă veche, precum zona etnografică din care provine, dacă era o cămașă de lucru sau una de sărbătoare, dacă a aparținut unei tinere neveste sau unei femei mai în vârstă, despre statul social etc., etc., iar semnele cusute în broderie aveau mai ales rol apotropaic, nu doar decorativ.

Cum ai învățat tehnicile tradiționale de pictat pe ouă și canoanele artistice ale icoanelor?

Fac parte din prima generație de elevi basarabeni care în 1990 au primit burse de studii în România, iar eu am avut șansa că pe lângă Liceul Pedagogic din Deva să frecventez și cursurile Cercului de Artă Populară Tradițională Românească de la Clubul Elevilor din oraș, coordonate de prof. Mircea Lac. În cei cinci ani am învățat și am deprins mai multe meșteșuguri tradiționale, precum prelucrarea artistică a lemnului (crestare, incizie, sculptură, gravură), pictarea icoanelor pe sticlă, confecționarea măștilor tradiționale, gravură în os și evident încondeierea ouălor cu băi de culoare și protejarea fondului cu ceară topită de albine. În acea perioadă, am primit câteva premii I pentru ouă încondeiate și icoane sculptate în lemn la Concursul Național de Artă, organizat anual de Muzeul ASTRA din Sibiu. Din păcate în Republica Moldova cele mai multe tradiții și meșteșuguri s-au pierdut, de aceea, descoperirea frumuseții artei populare românești în adolescență m-a marcat profund.

Cum ai ajuns la îmbinarea aceasta dintre tradițional și exotic - icoane tradiționale din Transilvania Încondeiate pe ouă de struț?

Titlul NOVUM EST OVUM, în traducere din latină „ouăle  cele noi”, cum s-a intitulat cea mai recentă expoziție a mea de la Museikon din Alba Iulia mi se pare că surprinde cel mai bine demersul meu artistic, indicând totodată unicitatea creațiilor. Iar răspunsul la această întrebare este simplu, de la ideea „Oare cum ar fi?” Adevărata provocare însă, a fost îmbinarea celor două meșteșuguri tradiționale, încondeierea cu ceară prin băi de culoare, și pictarea după izvoade pe dosul sticlei, ținând cont de canoanele iconografice. Până nu demult, într-adevăr oul de struț era ceva exotic pentru noi, dar astăzi, după aclimatizarea struțului în România și apariția unor mari ferme, tot mai mulți meșteri încondeiază cu ceară în relief și ouă de struț, dar nimeni nu încodeiază icoane cu băi de culoare, folosind ceara topită. Oricum, ținând cont de semnificația atribuită de creștinismul răsăritean oului de struț, legată de trezvia minții cu care creștinii ar trebui să-l cinstească pe Dumnezeu, mi se pare potrivită asocierea dintre temele iconografice și oul de struț ca materie suport. Dacă astăzi, icoanele cu desen naiv și culori vii pictate pe sticlă, fac parte din patrimoniul nostru cultural, acum cca 300 de ani aceste icoane erau o noutate, pătrunzând în Transilvania dinspre Europa Centrală.

Ce oportunități îți oferă acest suport inedit, ouăle de struț?

Astăzi, după patru ani am ajuns să am o relație specială cu această materie, Oul – maica tuturor formelor, cum îl numea Brâncuși! Suprafața generoasă a celui mai mare ovoid, cum este oul de struț, dar și robustețea și perfecțiunea cojii, m-a frapat, apoi m-a cucerit definitiv după ce am încondeiat primul exemplar. Aleg cu mare grijă fiecare ou și în funcție de „caracteristici” decid ce anume voi lucra, dacă e mare în volum și are suprafața netedă, atunci e potrivit pentru încondeierea unei icoane, dacă însă este greu și are coaja albă și lucioasă atunci se pretează foarte bine pentru un decor încrustat cu aur. Într-un fel anume aleg și ouăle care vor fi transformate în casete de bijuterii, prin tăierea în două cu o freză de mare viteză pentru tehnică dentară și aplicarea elementelor din metal: balama/buton/suportul (operațiuni pe care le face soțul meu). Oportunitățile artistice inedite a cojii oului de struț au fost descoperite și valorificate încă din Antichitate, acestea fiind decorate cu ocru sau zgrafitare, așa cum aflăm din bibliografia arheologică de specialitate, sau transformate în secolele următoare în capodopere ale artei decorative prin perfecționarea tehnicilor de decorare cu metale și pietre prețioase, regăsindu-se în colecțiile marilor muzee din lume.

De unde ideea decorului inspirat din broderia cămășilor vechi de patrimoniu?

Interesul din ultimii zece ani pentru revitalizarea cămășilor tradiționale de patrimoniu din partea muzeelor de profil, a colecționarilor și mai ales a societății civile prin înființarea unor mari comunitățile online și apariția Șezătorilor peste tot în țară – grupuri de femei interesate de coaserea cămășilor autentice, care a culminat cu introducerea de curând a cămășii cu altiță în patrimoniul M0ndial UNESCO m-a acaparat și pe mine și m-am trezit într-o nouă provocare! În timp ce lucram la prima mea cămașă după o piesă din colecția Elisa Brătianu pentru proiectul expozițional „Eșantioane”, inițiat de Muzeul Etnografic din Cluj-Napoca, mi-a venit ideea realizării „broderiilor în coajă de ou”, dar cu mijloacele specific acestei arte. M-am inspirat din semnele cusute pe altițele cămășilor din Bucovina atât de viu colorate, din geometria ciupagului cusut pe cutulițe în Transilvania sau motivele cusute cu fir metalic din Banat și nu numai, interpretându-le pe volume curbate în creații unice. Valoarea cămășilor de patrimoniu este dată și de îmbinarea mai multor puncte de cusătură, aspect pe care eu l-am surprins pe ovoid, îmbinând mai multe tehnici arhaice, precum încondeierea cu băi de culoare, încrustarea fizico-chimică, încondeierea cu ceara în relief și aplicarea unor mărgeluțe viu colorate, folosind totodată foiță de aur de 24k și de argint pentru a sugera paietele sau firul metalic.

Pasiunea pentru portul tradițional mi-a deschis noi orizonturi și am cunoscut oameni absolut minunați și experți în domeniu cu care am colaborat pentru crearea colecțiilor și la proiectele mele expoziționale, cărora le rămân profund recunoscătoare.

Cum arată o zi în atelier? Care este rutina ta?

Ador liniștea dimineții, când încă cu ochii mijiți sorb din cafea și mă gândesc la noua creație. Adesea mă prinde noaptea târziu la masa de lucru. De cele mai multe ori mă opresc cu greu din ceea ce fac, pentru că îmi place enorm, deși kineto-terapeutul îmi recomandă mai multă mișcare. Date fiind tehnicile în care lucrez, cu etape ireversibile, fiecare creație este o provocare și de fiecare dată aștept cu nerăbdare rezultatul final. Inspirându-mă din arta tradițională, documentarea/cercetarea ocupă o mare parte din timpul alocat lucrărilor mele și citesc literatură de specialitate, dar mă informez și din mediul online, pentru că acum avem acces ușor la  informații. În rest, de dimineață până seara ascult Radio România Cultural în timp ce lucrez! Dacă încondeiez o icoană, atunci masa de lucru va fi plină de borcane cu diferite culori pe care le tot amestec între ele pentru băile de culoare, iar în aer plutește mirosul plăcut de ceară topită de albine, dacă însă lucrez la o casetă de bijuterii cu decor încrustat, atunci în jurul meu este mult praf alb și miroase a dentist, și peste tot plutesc particule fine din foița de aur de 24k sau de argint cu care îmi înnobilez lucrările. Și mai există o a treia posibilitate, când combin cele două tehnici, intervenind cu încrustarea pe decorul încondeiat, iar din haosul aparent de materiale, unelte și mirosuri combinate între ele, iau naștere cele mai elaborate lucrări!

Este fascinant să ai toată libertatea de a crea și experimenta, și să dispui de timpul tău așa cum îți dorești, chiar dacă ajungi să lucrezi zilnic mult peste programul de 12-14 ore și nu mai faci distincția dintre hobby, job/business și viață personală. Acum totul s-a contopit în împlinirea unui Vis!

Cine este alături de tine în această aventură artistică?

Ceea ce fac acum, chiar este o aventură artistică care mă împlinește în fiecare zi pe care o trăiesc alături de soțul meu cu nume de înger, Gabriel! Eu încă îl alint, cu un anume diminutiv, ca acum 9 ani când ne-am căsătorit. Dacă am avea timp, am putea face un interviu întreg despre modul miraculos în care ne-am cunoscut, dar aici mă rezum să mărturisesc că sunt o norocoasă că am soțul despre care credeam că există doar în romane sau filme. Uneori mă ciupesc ca să mă conving că e adevărat ceea ce trăiesc și-i sunt recunoscătoare lui Dumnezeu, că la 40 de ani mi-a ascultat rugăciunile și mi-a scos în cale bărbatul de care aveam nevoie. Calm și echilibrat soțul meu nu doar că mă susține, ci este implicat în totalitate în construirea brand-ului MaryAndo fior d`or.

Îți amintești de o interacțiune specială cu un client sau de o comandă deosebita?

Evident, te atașezi de fiecare lucru pe care îl faci cu mâna ta, mai cu seamă atunci când lucrezi zile și nopți săptămâni întregi, dar în cazul acestor ouă cu sfinți, cu desen naiv și culori atât de vii, e ceva cu totul aparte. De aceea, am trăit o imensă bucurie când am revăzut în fotografii prima lucrare vândută unor colecționari din București – o superbă icoană încondeiată pe ou de strut cu sf. Prooroc Ilie, care înfrumuseța aranjamentul pentru masa de Paști! Icoana a fost inspirată după un izvod de Matei Țâmforea din colecțiile M.Ț.R. Având în vedere tema iconografică cu Sfântul Ilie în carul de foc tras de doi cai înaripați zburând printre nori,  a fost o adevărată provocare reinterpretarea acesteia pe ovoid. Eu încă învăț să mă despart de lucrările mele, amprentate cu bucuria creației și părți din sufletul meu…

Ce lecții de business ai învățat de la apariția MaryAndo fior d'or și ai vrea să dai mai departe?

Când am decis înființarea brandului nici nu bănuiam cât de greu va fi și toate provocările care vor urma, dar perseverența, neabaterea de la principiile și valorile în care cred și, mai presus de toate, interacțiunea cu publicul meu – consumator de artă și preocupat de frumos, mă face astăzi încrezătoare că sunt pe drumul cel bun. Iar lecția cea mai importantă este că atunci când ai cu adevărat o pasiune, încearcă să o transformi în business. Dumnezeu îți va răsplăti îndrăzneala!

Interviu realizat de Andeea Chebac

https://magazines.ringier.ro/editie/avantaje-martie-2024/#pagina-52