Sfântul Nicolae a trăit pe vremea împăraţilor Diocleţian şi Maximilian, mari prigonitori ai creştinilor. Cleric și apoi Episcop de Mira, el moare în anul 340, iar din 1087 moaştele sale se află la Bari (Italia). De-a lungul timpului, cultul său a devenit destul de răspândit în toată Europa și este sărbătorit în data de 6 decembrie, când aduce daruri copiilor cuminți și nuielușe pentru cei neascultători. Se spune că el reprezintă izbânda omenescului asupra viciilor. Numit mare făcător de minuni, el este unul dintre sfinţii ocrotitori ai oştenilor, patron al marinarilor, al negustorilor, protector al copiilor, dar și al tinerelor necăsătorite. Sfântul Ierarh Nicolae, numit Sân-Nicoară sau Moş Nicolae, este unul dintre cei mai populari sfinţi ai ţăranului român, reprezentând o temă frecventă în icoana pe sticlă din Transilvania. Izvoadele au fost create după icoane pe lemn şi pictura murală. De cele mai multe ori, Sfântul Nicolae este redat singur, în veșmânt arhieresc, cu mitra pe cap, binecuvântând cu dreapta și ținând Evanghelia în stânga.
DESCRIERE
Sfântul Nicolae este redat în straie bogate arhierești și mitră, așezat pe un tron frumos decorat cu aur, binecuvântând cu dreapta şi ţinând în stânga Evanghelia. În partea stângă a Sfântului, în registrul superior este redat tatăl fetelor, îngenuncheat, iar în dreapta, într‐un balcon, sunt cele trei fete. În registrul inferior apar structuri arhitecturale. Potrivit scrierilor, tatăl fetelor frumoase fusese cândva bogat, dar a sărăcit, fapt pentru care se gândea „să-şi dea fetele sale la desfrânare”. Aflând Sfântul Nicolae despre aceasta, în ascuns a aruncat pungi de galbeni în casa omului, zestre cu care acesta și-a măritat primele două fete. Când sfântul i-a aruncat şi a trei pungă, tatăl fetelor l-a văzut şi a fugit să-i mulţumească. Scena este închisă de un brâu cu decor specific șclolii făgăreșene.
Icoana încondeiată pe oul de struț este inspirată după izvod de Petru Tămaș, a doua jumătate a sec. XIX (Simona Teodora Roșca, Icoane pe sticlă din Transilvania sec. XVIII-XX, Cluj-Napoca, 2010, pl. 75 / colecția Muzeului Țării Făgărașului).
TEHNICĂ
Un mod inedit de decorare a oului prin îmbinarea a două meșteșuguri tradiționale românești: izvoade transilvănene pictate pe sticlă, transpuse și reinterpretate pe oul de struț prin tehnica încondeierii prin băi succesive de culoare și protejarea fondului cu ceară topită de albine.
RECOMANDĂRI
A nu se expune direct razelor solare; a se curăța de praf cu o cârpă moale, uscată; a se evita contactul cu lichide, substanțe chimice sau presiune mecanică.