Cina cea de Taină este ultima cină pascală a lui Iisus cu ucenicii săi şi, totodată, prima cină euharistică. Aceasta este una dintre cele mai vechi teme ale iconografiei creştine, păstrându-se și astăzi câteva reprezentări în catacombele romane (San Callisto, Domitilla). Primele reprezentări conțineau numeroase simboluri cu caracter euharistic: pâinile însemnate cu cruce, vița de vie și peștele. De-a lungul timpului scena apare redată sub forma unui banchet, într-o varietate de modele și stiluri. Tema Cinei apare și în icoanele pe sticlă din Transilvania, fiind o temă populară. Cele mai vechi icoane provin de la Nicula, unde scena este redusă la câteva personaje, cu Hristos reprezentat în mijloc. Suprafața îngustă a sticlei a determinat compunerea icoanei pe format portret.

DESCRIERE

Scena este armonios încadrată pe suprafața oului. La Cina cea de Taină participă cinci personaje; Iisus binecuvântând cu dreapta, ocupă locul din mijloc. Pe masă sunt împrăştiate tacâmuri, farfurii, pâini şi un potir decorat cu aur. Câmpul icoanei și spaţiul rămas liber în fața masei este presărat cu vrejuri de flori roşii, numite ruje.

Icoana încondeiată pe oul de struț este inspirată după izvod de Nicula, a doua jumătate a sec. XIX (Simona Teodora Roșca, Icoane pe sticlă din Transilvania sec. XVIII-XX, Cluj-Napoca, 2010, pl. 58/ colecția Mănăstirii Nicula).

TEHNICĂ

Un mod inedit de decorare a oului prin îmbinarea a două meșteșuguri tradiționale românești: izvoade transilvănene pictate pe sticlă, transpuse și reinterpretate pe oul de struț prin tehnica încondeierii prin băi succesive de culoare și protejarea fondului cu ceară topită de albine. 

RECOMANDĂRI

A nu se expune direct razelor solare; a se curăța de praf cu o cârpă moale, uscată; a se evita contactul cu lichide, substanțe chimice sau presiune mecanică.

Share