„Şcheii Braşovului – în princiu, se consideră că  pictura pe sticlă în suburbia românească  a Braşovului a început cu iconarul niculean Ghimbă, el şi descendenţii săi adaptându‐se aici unui nou gust, pentru a‐şi face vandabile icoanele. Acest nou gust, care promovează un decorativism obsesiv şi un dezechilibru cromatic, îşi găseşte interesante analogii în pictura pe sticlă a huţulilor din estul Pocuţiei. Explicaţia cea mai la îndemână pentru această evoluţie este prezenţa la Şchei a pictorului Adolf Zajonczik, a cărui origine nu este cunoscută, fiind bănuit doar că era ceh sau slovac. Oricum, cele mai vechi icoane atribuibile centrului nu suferă încă de horror vacui, iar calităţile picturale nu sunt cu totul absente. Este, de asemenea, de presupus că nu a existat un hiatus între Ioniţă din Braşov şi primii iconari care au practicat un stil popular. A existat şi o predispoziţie pentru folosirea ca modele a gravurilor athonite, în special în reprezentarea Maicii Domnului Galactotrophousa şi a Sfântului Gheorghe ucigând balaurul.” (Ana Dumitran, Szӧcs Fülop Károly, Elena Băjenaru, Icoane pe sticlă din Transilvania. Colecția Szӧcs, Alba Iulia, 2012, p. 18).