După izvoade de Nicula
sec. XVIII-XIX

„Nicula – în literatura de specialitate, numele acestei comunităţi din vecinătatea Gherlei este aproape sinonim cu noţiunea de pictură pe sticlă, începuturile acestui fenomen artistic şi dispersia sa spre celelalte zone ale Transilvaniei fiind puse, aproape exclusiv, pe seama artiştilor niculeni. Astăzi ambele consideraţii sunt contrazise de cercetările de arhivă, de analiza stilistică a producţiei celorlalte centre şi de realitatea că, până în acest moment, nu au fost descoperite icoane produse în Nicula anterioare anului 1796, dată la care erau demult active atelierele din sudul Transilvaniei ale lui Ioniţă din Braşov, Nicolae din Ludoş, Petru din Topârcea şi cel al lui Vasile Munteanu din Sălişte, iar pentru zona de nord îl cunoaştem pe Ursu Broina, care la 1784 era deja un meşter cu experienţă şi cu o reţea de distribuţie ce se întindea până la Sibiu. Icoana pe sticlă pictată la Nicula este singura despre care se poate spune că aparţine cu certitudine domeniului artei populare, în celelalte cazuri artiştii selectându‐se totuşi dintre „profesionişti””. (Ana Dumitran, Szӧcs Fülop Károly, Elena Băjenaru, Icoane pe sticlă din Transilvania. Colecția Szӧcs, Alba Iulia 2012, p. 15).