În spiritul vremurilor când țarinele primeau în dar ouă-bijuterii de Paști, am creat oul-casetă de bijuterii din coaja oului de struț, cu gândul și sufletul la această podoabă a portului românesc -IIA. Portul nostru tradițional în complexitatea sa este expresia cea mai vie și mai grăitoare dintre formele de manifestare ale artei populare românești, vorbind peste veacuri despre bunul gust al țărăncii și simțul său estetic, precum și despre măiestrIA ei în arta acului, care s-a rafinat de la o generație la alta și s-a îmbogățit ca urmare a preluării tendințelor europene în modă (evoluția mânecilor încă din Renaștere) și a diversificării tehnicilor de cusut (preluarea încrețului de pe cămășile săsești sau a cusăturii în punctul specific broderiei turcești) prin intermediul curților domnești și a mănăstirilor. Cusute cu lână și bumbac, semnelor vechi - profund geometrice - treptat li s-au adăugat motive florale stilizate, de factură barocă sau orientală, brodate cu fir metalic, mătase și paiete. Prin aceste compoziții armonioase, echilibrate cromatic și stilistic, costumul popular românesc atinge ”apogeul în ceea ce priveşte valoarea sa artistică” la mijlocul sec. al XIX-lea. Nu doar reginele și principesele noastre au fost cucerite de aceste valori ale neamului! Întreaga societate europeană avea să ne descopere portul în a doua jumătate a secolului al XIX-lea și în primii ani ai secolului următor, prin intermediul expozițiilor internaționale de la Paris, Bruxelles etc. Astăzi, arta cămășii cu altiță – element de identitate culturală în România și Republica Moldova este înscrisă în Lista Reprezentativă a Patrimoniului Cultural Imaterial al Umanității (UNESCO).

Prin ”broderia în coaja de ou” mi-am propus să spun povestea acestor cămăși de patrimoniu și altfel, adresându-mă, în primul rând, fetelor tinere, viitoare mirese, dar nu numai. În acest sens, am căutat cele mai frumoase și semnificative motive și semne cusute în lăzile de zestre ale bunicilor, în depozitele marilor muzee sau în colecțiile private digitalizate. Încrustând și experimentând tehnici de ”săpare” în coaja de ou, am încercat să redau decorul cât mai fidel, astfel încât să fie evidentă originea lui. Ornamentația încrustată pe suprafețele ovoidale este realizată în limbajul specific acestei arte, fiind înnobilată cu foiță de aur de 24 k și argint, pentru ilustrarea firului metalic de pe izvod. Dacă redarea paietelor a fost facilă, în schimb, pentru redarea cusăturii în punctul specific broderiei turcești (numită și broderie bizantină), am recurs la trei modalități de exprimare tehnică. Fiecare creație de autor este prezentată cu imaginea cămășii - sursă de inspirație, cu datarea acesteia (atât cât se știe) și colecția din care provine. 

Semnificația motivelor tradiționale, în mare parte, s-a pierdut în timp, decorul fiind astăzi apreciat în primul rând pentru valoare sa estetică. Frumusețea formelor românești, profund geometrizante sau naturalis stilizate, se regăseşte în universalitatea artei ornamentale. M-am inspirat din acele semne cusute care se regăsesc și în simbolistica oului cosmogonic - al nașterii lumii și universului (motive solare – romburi și stele; meandre) sau a oului decorat din cele mai vechi timpuri – revenirea la viață (Pomul vieții - unul dintre motivele străvechi universale, întâlnit pe diferite categorii de piese, redat stilizat sau naturalist, integral sau redus la o floare, care întruchipează visul irealizabil al ”tinereții fără bătrânețe și al vieții fără de moarte”). Astfel, cu stele și romburi am compus văzduhul împărțit în patru zări, fiind susținut de coloane fără de sfârșit sau am imaginat bolta cerească plină de stele. Pomul vieții l-am redat ca pe izvod sau l-am recompus sub formă de cunună cu flori stilizate. Pe unele creații, arborele sacru a fost ornat cu păsări pentru a păzi merele de aur, agățând în ramuri, de o parte și de alta a trunchiului – soarele și luna cu chipuri antropomorfizate, așa cum apar pe icoanele pe sticlă. Călița ocolită, crucițele sau torsadele și romburile sunt alte motive care se regăsesc pe creațiile MaryAndo din noua colecție.

Cămășile de patrimoniu care m-au fascinat și inspirat se află în colecțiile unor muzee de profil din țară - Muzeului satului ”Dimitrie Gusti” din București, Muzeul Etnografic al Transilvaniei din Cluj-Napoca, Muzeul de Etnografie, Istorie și Artă Plastică din Lugoj. De o mare valoare de patrimoniu sunt și cămășile din colecțiile private: Stela Moldovanu – fondatoarea Cominității MăiestrIA; Elena Rentea, Laura Diaconu, Drăgaica Roșie sau Ie Vie, dar de departe cea mai impresionantă colecție de costume populare din Banat este colecția Etnografică Marius Matei. Mi-au servit drept izvod și cămășile de inspirație bănățeană, recent cusute de Diana Ciobanu.

 Așa cum se poate remarca, proiectul fotografic realizat de Marius Matei (Timișoara) în colaborare cu Ana Sennik (Ucraina) m-a ajutat la conturarea colecției de ou-casetă de bijuterii, prin acele imagini cu mirese îmbrăcate în port bănățean. Printr-un concurs de împrejurări, și eu am colaborat cu două doamne din Ucrana, Lilia și Vica din Cramatorsc (refugiate anul trecut la Moriști, CJ), pe care le-am avut ucenice în atelierul meu de creație!